Adrian Melicovici, scriitorul român care a uimit Italia după ce a parcurs 2200 de km pe jos de la Târgovişte la Roma, iese din nou în evidenţă în Peninsulă cu o nouă apariţie literară, intitulată “Secretul Uriaşului 160”.
Cartea scrisă în limba romană a fost publicată de editura italiană “Espressioni di Marca Aperta” la sfârşitul lunii noiembrie 2015. Iniţial este vorba despre un tiraj în ediţie limitată, dar anul acesta, se pare, după cum anunţa însăşi autorul, va fi tradusă şi în limba italiană şi vândută chiar în librăriile italiene.
Ediţia în limba italiană, urmează să cuprindă câteva mii de exemplare, care vor intra şi în casele italienilor iubitori de cultură.
Astfel, italienii vor mai avea o sursă de cunoaştere a culturii româneşti, dar şi a celui mai mare eveniment ce a marcat România în între anii 1929 şi 1931, şi anume incendiul de la Moreni, de la sonda 160. Deci, vorbim despre un roman documentat care prezintă un fapt real despre o zonă petrolieră a României interbelice.
Oraşul Moreni, cunoscut ca centru al industriei de extragere a petrolului este ţinta scriitorului român, care îşi aminteşte despre cea mai tragică explozie de gaze la una dintre sonde. Cu multă documentaţie despre un fapt real şi cu puţină ficţiune, autorul reuşeşte să redea publicului un roman impresionant, cu personaje principale reale, care au avut o încărcătură istorică deosebită.
Puţini, probabil, ştiu că într-o zi obişnuită de mai din 1929, o sondă la care se fora pentru a ajunge la statul de petrol, a explodat.
Explozia a fost atât de puternică, că a înspăimântat, pe atunci, satul Moreni, dar şi împrejurimile. Focul a cuprins întreaga zonă în care se lucra, iar flacăra era atât de mare că era imposibil de învins. În urmă mai multor tentative, focul nu putea fi stins. Anume acest foc cu flacăra sa, ce înfricoşa satul Moreni, a fost numit de scriitorul Adrian Melicovici “Uriaşul 160”, ce a tăinuit ani la rând cel mai mare secret.
“Secretul Uriaşului 160” este o carte ce te întoarce în timp, cu o scriitură simplă şi cu expresiile acelor vremuri, autorul introducând cititorul în mediul rural românesc de după Primul Război Mondial, când americanii încep să caute aur negru pe pământul românesc.
Prin urmare, “Secretului Uriaşului 160″ prezintă două lumi, cum spuneam, mediul rural românesc, iar pe de altă parte cel american, din Oklahoma, regiune blestemată de natură, unde lumea era devastată de tornade.
Astfel, în ” Secretul Uriaşului 160″ avem paralel imaginea a două națiuni total diferite, separate prin mii de km distanţă, dar pe care le va uni incendiul de la Moreni, iar mai târziu”Secretul Uriaşului 160″, al lui Adrian Melicovici.
“Este o carte de epocă”, după cum îi place să o prezinte autorul. “Secretul Uriaşului 160” este o carte care te ţine treaz şi pe care o citeşti pe nerăsuflate, este o carte ce te face să călătoreşti, nu doar în timp şi în două medii diferite, dar şi prin viaţa personajelor, cu poveşti de iubire şi umor românesc, dar mereu persistă curiozitatea deznodământului: “Va reuşi să fie învins focul uriaş de la sonda 160?”. “Cine, cum va stinge focul?”
“Secretul Uriaşului 160” ne dezvăluie cu adevărat un secret, ceea ce foarte mulţi dintre români, poate, nici nu știau. Poate această carte scrisă de Adrian Melicovici nu apare întâmplător, dacă ne gândim la evenimentele autohtone din România, unde americanii s-au pornit se exploateze un nou tip de zăcământ, numit gaz de şist.
Mulţi români au ieşit în stradă în 2014 şi s-au opus exploatării gazelor de şist în România.
“Secretului Uriaşului 160” este cea de-a şaptea carte a scriitorului Adrian Melicovici, pe lângă: Ecouri din Sodoma şi Gomora (2009), Noaptea Destinelor (2010), Colţ de cer ( volum de poeme, 2011), Noaptea Speranţelor (2012), Pribeag pe drumul viselor (2013) şi varianta tradusă a acesteia din urmă în limba italiană, Errante sul cammino dei sogni.
Ce culori se poartă în toamna- iarna 2015-2016
Adrian Melicovici, este un scriitor din Moreni dar care iubeşte mult şi Târgoviştea, Cetatea aflată în apropiere, care a ajuns în atenţia publică din ţară, dar şi din Italia, după ce a pornit şi finalizat cu succes expediţia “Speranţa Unui Vis”, prin care a promovat oraşul natal, dar şi România, pe meleagurile italiene, unde a ajuns călătorind pe jos din Târgovişte la Roma şi unde trăieşte şi astăzi, în orăşelul Miane.
În urma acestei experienţe, a văzut lumina tiparului “Pribeag pe drumul viselor”, un jurnal scris din mers, în zilele însorite sau ploioase, în timp ce mergea cu paşi repezi, pe jos către Roma, unde avea să plaseze steagul României.
Urmareste-ma pe Instagram si Facebook
Articol publicat pe diasporatv
