De ziua mea: câteva gânduri

Uneori simt nevoia să mă opresc din goana nebună în care se scurg zilele și toate evenimentele din viața mea. Uneori aș vrea doar să opresc timpul în loc și să mă întind pe iarbă, să privesc cerul și doar să ascult freamătul naturii.

Uneori mă gândesc la toți acei ani  până să ajung în Italia. Mi-e dor deseori de România, iar când mă gândesc la Moldova mă cuprinde plânsul, pentru că tot ce am lăsat acolo nu voi mai revedea vreodată.

Mi-e dor de copilărie. Îmi este dor de verile petrecute la țară, îmi este dor de bunici, de mirosul de iarbă cosită și de diminetele răcoroase la marginea pădurii. Îmi este dor de vacanțele  de vară la țara, de șezătorile pe ulițele satului până după miezul nopții, de gloata de copiii ce se distrau din orice și cu orice.

Astăzi este ziua mea de naștere. Azi,  sunt 31 la număr…31 de veri, 31 de ani și circa 11. 320 de zile trăite, cu  multe emoții și experiențe în care am râs, am plâns și am crescut. În toți acești ani am cunoscut oameni și oameni, am luat viața de la zero de mai multe ori. Uneori a fost ușor, alteori a fost mai greu, dar această este viața mea. Cred că lucrurile ușoare nu au fost pentru mine.

Mi-au plăcut lucrurile complicate, dobândite cu greu. Am iubit mereu provocările, dar cel mai mult mi-a plăcut senzația de împlinire și satisfacție după ce am obținut ce mi-am dorit!

Astăzi de ziua mea, la 31 de ani, mi-e dor de o parte din mine rămasă în trecut, cu vreo 16 ani în urmă, când încă nu știa unde se pornește și nu știa unde o să ajungă. Cu 16-20 de ani în urmă, de ziua mea  în grădină bunicilor se inaugurau cireșele.

Cum am sărbătorit împlinirea celor 30 de ani

Astăzi, de ziua mea, la 31 de ani, mi-am cumpărat un kg de cireșe și le mănânc cu amintiri, amintiri despre oamenii care nu mai sunt și nu pot să cred că atâți de mulți ani ne despart.

Azi acest post îl dedic mie…

și tututot sacrificiilor care m-au adus până aici, în viață, liberă, zgârâiată, dar încă în picioare.
si oamenilor care mi-au dat rădăcini, dar și aripi să zbor mai departe…

Viață mea la 31 de ani arată diferit de cum mi-o imaginăm la 16-18 sau 20. Nu e mai rea sau mai bună. E doar altfel.  Dar azi, sunt fericită pentru tot ce am și știu că am tot ce mi-am dorit! Știu că totul se întâmplă cu un motiv, iar visele, cu greu, dar cu mare voința, devin realitate.

Azi acest post e despre recunoștință…

Azi sunt recunoscătoare pentru tot ce am trăit până acum: Pentru experiențe, pentru emoții, pentru întâmplările care mi-au călit răbdarea, pentru neprevăzutul care mi-a dat peste cap planurile, dar mi-a deschis noi orizonturi. Pentru oamenii care în timp au rămas lângă mine, pentru cei care au plecat sau au rămas în urmă.

Sunt recunoscătoare pentru Jessica, fetița mea, de la care am învățat să mă bucur de  lucrurile mărunte și să nu renunț chiar și atunci când totul pare imposibil…

Azi, sunt sunt fericită!

Azi, de ziua mea, am fost înconjurată de iubire…

Pe această cale, vreau să vă mulțumesc vouă celor care v-ați gândit la mine și ați dedicat puțin din timpul vostru că să îmi transmiteți  o urare, un gând bun și o îmbrățișare.  Vă mulțumesc enorm.

Vă aștep și pe INSTAGRAM sau FACEBOOK

 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*