Castelul Zuccarello- prin ruinele trecutului și NOI cu aventuri

Zuccarello,  un loc încântător și unic în lume,  a fost fondat în 1248 sub privirea ruinelor castelului Del Carretto, care și în prezent continuă să vegheze  teritoriu de la înălțime.

Acest sat este particular pentru că mai păstrează și azi din atmosferă medievală. Există magazine în stil antic cu  porti și uși laterale, cu ferestre mici. La Zuccarello nu sunt prea multe de văzut, afară de un pod medieval ce traversează pârâul Neva și ruinele Castelului Ilariei.

În prezent Zuccarello este  cunoscut și sub denumirea „satul lui  Ilaria del Carretto”,  iar în  1960 Zuccarello devine cunoscut după ce o imagine, cu podul medieval de pe Neva, apare pe copertina ziarului Time.

Statuia Ilariei del Carretto întâmpină turiștii, fiind situată chiar la intrarea în sat. Potrivit istoriei,  Ilaria del Carretto a fost o femeie foarte frumoasă, care a murit în 1400 în timpul unei nașteri, îndurerat de moartea ei soțul Jacopo  îi  sculptează  sarcofagul ce a ajuns o capodoperă cunoscută în întreagă lume.

În prezent, sarcofagul  este păstrat  în catedrala Lucca și este capodopera lui Jacopo della Quercia.

Zuccarello- unul din cele mai frumoase sate din Italia

La ruinele Castelul Ilariei del  Carretto se poate ajunge din Via del Castello, de aici pornește șantierul pentru a urcă sus pe stâncă.

Șantierul poate fi parcurs în doar 20 de minute, iar de aici se poate vedea întreagă panoramă a satului, dar și a împrejurimilor.

Drumul până la Castel pentru noi a fot o adevărată aventură: în primul rând pentru că nu eram pregătiți să urcăm la așa înălțime, deci nu eram echipați de acasă cu încălțămintea potrivită și în al doilea rând, a fost prima experiență de acest gen pentru Jessica, care la început era foarte entuziasmată, însă după jumătate de drum s-a obosit și ar fi vrut să facem cale întoarsă.

În cele din urmă,  entuziasmul și dispoziția bună ne-a ajutat să ajungem sus, de unde am putut vedea cele mai frumoase panorame ce ni le poate oferi natură.  Și am fost tare fericite. Acolo sus eram doar noi deasupra lumii!

Dezamăgirea ne-a fost că am găsit porțile castelului închise, pentru că vizita se face doar cu programare și pentru un număr mare de turiști.

La coborâre am ales stradă cea mai lungă, dar cea mai bună, fiind asfaltată și fără pericole de alunecuș.  Și pe acest traseu sunt multe vederi superbe cu întreagă zonă!  Ah, și foarte multe mure!

Urmareste-ma pe Instagram si Facebook