Ralucra Mocrei: „Compoziția unui look începe întotdeauna de la cum mă simt…”

Pe Raluca, cu blogul ei “Latte fashion delicios”, am descoperit-o acum doi ani, era prin decembrie 2014, lucram la Actualitatea Magazin. M-a impresionat stilul ei de a face artă din fotografie, stilul ei de a se exprima prin fotografie. Nu am mai stat pe gânduri și am făcut un interviu cu ea, atunci. Au trecut doi ani, multe probabil în viața ei s-au schimbat, dar am găsit  acest interviu în arhiva poștei electronice, iar pentru ca site-ul ziarului pentru care lucram a fost închis, iar interviu și cu multe alte texte s-au pierdut,  m-am gândit să republic acest interviu aici ca să se păstreze în căutările google, mai ales pentru că este un interviu frumos despre arta, fotografie și stil feminin. Și dacă tot republic acest interviu , va trebui să o recontactez pe Raluca pentru a avea și ceva năutăți din viața ei de acum. Dar până atunci, lectură plăcută!

8 lucruri pe care trebuie să le știi despre iubirea adevărată

Vorbește-ne despre dragostea ta pentru artă. Cum ai descoperit acest mod de exprimare: fotografia?Adolescentă fiind, aveam nevoie de un mijloc de a opri timpul fără a anula persoană, așa că m-am apucat de fotografie. Fotografiam peisaje. În ultimul an de facultate, după un Leonardo în Belgia și un Erasmus în Italia am început să experimentez cu autoportretele. Odată ce am ajuns în Perugia pentru master, toată treabă a explodat. A fost o perioadă foarte dificilă, iar fotografia m-a salvat. După circa un an am avut prima expoziție personală, prima colaborare cu o revistă locală și tot așa. Cred că m-am născut cu talentul asta pentru că văd lumea înconjurătoare în fotografii. A fost nevoie de contextul potrivit că să iasă la suprafața.

Ai și un blog numit “Latte fashion delicios” unde îți postezi fotografiile cu outfiturile tale trendy. Este clar că ai un ochi format pentru modă. Este fotografia fashion o posibilă direcție creativă pentru ține?  Am lucrat și lucrez deja că fotograf de modă, o să continui să o fac până voi rămâne fără inspirație. În paralel sunt foarte entuziasmata de posibilitatea de a face scurtmetraje de modă, am realizat unul în 2013 și a fost o experiență în care m-am simțit “ca peștele în apa”.

Urmareste-ma pe Instagram si Facebook

Îmbini fotografia cu scrisul, iar blogul tău e în limbă engleză, de ce nu romană sau italiană? Target-ul meu este internațional, deci scriu în engleză. Nu e un lucru forțat, am crescut vorbind română și engleză de când aveam 3 ani. Postările mai importante sunt în engleză și în italiană (pentru că în general italienii nu înțeleg engleză). Româncele care îmi citesc blogul știu foarte bine engleză.

“Latte fashion delicious” cum s-a născut ideea aceasta și de ce acest nume? Aveam nevoie de un spațiu creativ în care să fac ceea ce știu mai bine (și îmi place cel mai mult): fotografie/modă/scris. Blogul este un spațiu de joacă perfect. Numele și sloganul mi-au venit spontan, imediat ce am decis să încep acest proiect.

Există un tipar al femeii pentru care îți place să scrii și să pozezi? Nu știu dacă este atât de ușor să încadrezi persoanele în tipare. Îmi place să cred că femeile care mă citesc sunt sensibile la frumos, caută inspirație și le place să se joace cu hainele din garderobă proprie. Femei curajoase și visătoare.

20 de citate ce vorbesc despre femeie

Urmărindu-ți blogul, am observat că îți place fotografia alb-negru. Rudolf Koppitz, Irina Ionescu, Giacomo Brunelli și Alain Laboile sunt doar câteva exemple de fotografi pe care îi apreciezi. Vorbește-ne puțin despre relația ta cu fotografia.  Îmi place și fotografia color, nu dar cea alb-negru. Este un limbaj care îmi aparține. Mă refer la fotografia adevărată, nu la digital art, acele “fotografii” atât de modificate în Photoshop încât nu rămâne nimic din original. Iubesc fotografia analogică și polaroidele. Simț mereu nevoia să imortalizez lucrurile frumoase pe care le întâlnesc- iar Roma e magică (de asta am devenit dependența de Instagram) și să creez povești în imagini .


Pentru unii specialiști în modă, forma este legată indisolubil de funcție, niciodată altfel. „Luxul trebuie să fie confortabil”, a spus Coco Chanel la începutul epocii moderne. Care este poziția ta față de acest subiect?  Sunt de acord. Compoziția unui look începe întotdeauna de la cum mă simț, iar scopul său este să mă facă să mă simț și mai bine. Singurele obiecte mai puțin confortabile pe care le dețin sunt pantofii cu toc. Îmi iau mereu o pereche de balerini de schimb în poșeta când ies pe tocuri, iar în ultimul an am purtat mult kitten heels. Nu sunt de acord cu hainele care te strâng, nu te lasă să respiri bine sau te imobilizează. Cum poți să te simți bine într-un corp care suferă?

Opțiunile tale în materie de brand-uri păr la fel de variate că și manieră ta de a combină hainele. De exemplu, ai obiceiul să combini piese vestimentare de la brand-uri pretențioase din punct de vedere financiar, cum ar fi Armani sau Jean Paul Gaultier, cu piese de la brand-uri accesibile publicului larg, Zara, H&M s.a. Care sunt designerii tăi preferați și ce anume apreciezi la creațiile lor?  Îmi plac Givenchy și Armani pentru rafinament, Chanel pentru eleganță, Rodarte pentru dimensiunea artistică, Alexander Wang și Râd Hourani pentru spiritul contemporan, Dolce e Gabbana pentru feel-ul italienesc, Rick Owens pentru o doză de noir minimalist. Aș putea continuă la infinit.

Armani, Ralph Lauren și Dsquared au scos evidentă aerul de elegantă pe care pălăria îl proiectează asupra unei ținute. Am observat că ea poate fi regăsită cu ușurință și printre accesoriile tale. Este o pură întâmplare sau ai o pasiune în acest sens? Câte pălării ai în garderobă ta și la care ții cel mai mult?  Nu este o întâmplare, îmi plac foarte mult pălăriile, mi-au plăcut dintotdeauna. În perioada școlii generale aveam o beretă signature style. Cred că e absolut normal ca o femeie să aibă măcar două pălării. Eu am 15. Sunt mai atașată de o pălăriuță maro cu urechi de pisică achiziționată acum doi ani și o pălărie vintage haute couture de proveniența pariziană.

Tenul tău arată absolut superb. Vorbește-ne puțin despre felul în care i-l îngrijești. Folosești produse naturiste?  Mulțumesc:-) Folosesc doar produse naturiste și netestate pe animale, săpunuri și măști, buretelele notasponge, masca din pietre de jad, diverse uleiuri. Dar un ten sănătos înseamnă în primul rând o digestie bună: și o alimentație potrivită ( multe fructe și legume crude, foarte puțină carne) și un intestin curăț (beau ceai verde ). Iar câteva ore de sport săptămânal sunt fundamentale.

10 Motive simple pentru o viață fericită

Ce crezi despre felul în care se îmbracă româncele la oră actuală? Mulți susțin că deși starea economică a României în ultimii ani a avansat, gustul româncelor a rămas la fel de provincial că acum 10 ani.  Ultima dată am fost în București acum mai bine de 3 ani, ceea ce știu e din fotografiile de pe Facebook. Din păcate nu văd foarte multe tinere chic. Cred că este nevoie de mai mult timp pentru o schimbare masivă. Nu e chestiune de venituri, ci de gust.

Crezi că revistele românești de modă se apropie de rafinamentul celor occidentale? Pe care dintre ele le urmărești? Din păcate nu am acces la nicio revistă românească print. Dar din ceea ce văd pe net aș spune All Hollow.  În ultimii ani, lumea romanească a modei încearcă să facă un pas în față.

Care dintre designerii români crezi că ar merită să aibă mai multă vizibilitate în spațiul italian? Rhea Costa, 109, Lana, Ludique, Valentina Vidrascu, Maria Lucia Hohan. A propo, ce s-a întâmplat cu Doina Levintza?

În calitate de fotograf cât și model, dă-ne un sfat. Ce trebuie să facă o față că să arate superb în poze, fără să recurgă la ajutorul unui makeup-artist?  Să fie fericită 🙂 Pe lângă asta, cred că pot ajută siguranță de șine, o tunsoare potrivită, sprâncene bine făcute și încrederea în fotograf.

Ce planuri ai pentru viitor legat de activitatea ta artistică din lumea modei?  Vreau să îmi transform blogul în principala activitate și să continui în paralel ca art director/visual story teller pentru scurt-metraje de modă.

Te-ai întoarce în România? Sau unde te vezi peste zece ani? Nu. Peste zece ani mă văd având bază la Roma ca acum și călătorind prin lume pentru scopuri profesionale.