Monferrato: Pe drumul vinului italienesc

Natura este cea mai frumoasă operă de artă. Natura sau întreg universul are cea mai mare putere asupra omenirii. În mâine ei suntem noi. Noi îi aparținem și trebuie să acceptăm acest fapt, fie că vrem sau nu vrem. Dacă natura va începe să se dezlănțuie, deja știți câte tipuri de catastrofe se pot întâmpla. Cele mai recente fiind uraganul Irma sau cutremurul din Mexic.

E trist, dar nu aș vrea să vorbim despre lucruri triste! Ce vreau să vă spun acum e să iubiți natură să o iubiți la fel ca pe voi înșivă. Și dedicați-vă timp pentru al petrece în natură, pentru a hoinări în lung și în lat prin păduri, dealuri, coline, etc. Priviți copacii, priviți păsările în zbor, priviți norii, priviți noaptea stelele…Ascultați sunetul păsărilor și urletul animalelor….Opriți-vă și admirați florile, nu doar le călcați în picioare….Dacă vă veți deschide sufletul naturii, dacă vă veți deschide ochii către lucrurile mărunte, doar așa veți putea vedea că întreaga existența este plină de bucurie. Totul este fericire pură. Suntem noi, oamenii, nerecunoscători.

Natură, în splendoarea ei, este fericită fără nici un motiv și ne primește în brațele ei pe fiecare….Uite-te la flori, este uimitor cum sunt fericite și cum an de an continuă să înflorească, nu așteaptă să fie iubite, nu se supără că poate mulți dintre oamenii nu le iubesc sau  în grabă le călcă în picioare….Ele continuă să înflorească an de an și să se facă folositoare universului. Ele se dedică naturi, așa cum ar trebui noi, oamenii,  să fim fideli vieții, să fim recunoscători și mulțumiți de ce avem și ce ne-a fost dat. Unora le-a dat mai mult, altora le-a dat mai puțin. Și  poate…. unora le va da mai mult și altora le va lasă mai puțin.

Învăța-ți să vă bucurați de lucrurile mărunte, învățați să iubiți fără să așteptați să fiți iubite, învățați să dați fără să așteptați să primiți înapoi, învățați să vorbiți frumos, chiar și cu cei care nu o fac…Învăța-ți să fiți liberi, iar din libertatea voastră să oferiți și altora. Lăsa-ți pe cei pe care îi iubiți liberi, dacă vor vrea se vor întoarce, dacă nu, să știi,  oricum vor plecă. Învățați să va apreciați mai mult și să criticați mai puțin pe alții. Tu ești tu, iar alții sunt ei, unici, fiecare, în modul sau.

De această data vin să va prezint un alt loc magic de pe tărâmul italian: Monferrato!

Monferrato a fot ultima destinație a noastră de vacanță din vară această. Am ales să mergem aici spre sfârșit de august pentru a sărbători sfârșitul verii, dar și începutul toamnei.

Monferrato este o regiune istorica-geografică  din Provincia Alessandria, situat  la cca 120 de km de Milano.

Monferrato este cunoscut pentru plantațiile viticole și pentru colinele superbe pe care odată ajuns acolo îți vor îmbogăți privirea.

La 1 iunie 2006 a fost prezentat oficial la Paris, delegația formată din provincia Ăști, Piemont și provincia Cuneo, pachetul de cerere pentru a include teritoriul  Monferrato în lista Patrimoniului Mondial UNESCO. La 22 iunie 2014, în timpul sesiunii 38th a Comitetului UNESCO Monferrato a fost inclus pe lista bunurilor patrimoniului mondial.

Pe la sfârșit de august eram puțin melancolică și cu gândul la Moldova. În toamnă această se fac doi ani de când nu am mai fost pe acasă, iar toamnă dorul devine parcă mai intens decât în alte perioade a anului.  Monferrato anul acesta, cu colinele superbe și lanurile cu vii, m-a făcut să mă simț acasă în Moldova.

Mirosul de struguri, mirosul de câmpie și fân- o dulce adiere din copilăria mea.

Ne-am cazat într-o vilă  la 1o km de Casale Monferrato, chiar în inimă naturii. Era doar acesta vilă-B&B în mijlocului câmpului și doar în zare se vedea câte o altă vilă sau câte un mic sătuc. Vila este o adevărată perlă, cu toate comoditățile necesare, amenajată și mobilată în stil antic, cu un iz romantic din secolul trecut. M-am îndrăgostit la nebunie de această casă, dar și de grădină ei spațioasă, cu piscină, cu terase la umbră copacilor, puțin ca în filmele americane.

În adâncul sufletului mereu am fost o fire romantică, am avut o perioadă în care am ascuns această latură din mine. Însă în ultima vreme s-a reaprins flacăra romantismului și a meditării, îmi dau seamă după locurile pe care mi le aleg pentru vacanțe. Prefer liniștea și natura, prefer să mă dedic sufletului meu, decât haosului dintr-un mare oraș. Probabil o fi și din cauza vârstei. 🙂 🙂

Într-un final ce să mai zic, mi-a plăcut la nebunie tot ce înseamnă Monferrato. A fost o destinație perfectă pentru a ne luă rămas bun de la vacanțele cu soare până vară viitoare.

Despre Monferrato și ce locuri am vizitat și ce vă recomand să vizitați dacă decideți să ajungeți acolo, vă voi vorbi într-un articol viitor. De data aceasta vă las doar câteva fotografii și un link cu un loc bun de cazare: Villa Manu!